Frustrările nu sunt neaparat o consecința a neîncrederii. Cred din contră, că ele arată și altceva. Ambiție, dorință și voința de a face lucrurile mult mai bine decât le-ai făcut până la un punct. În categoria asta l-aș pune pe Mirel Rădoi. A adunat multă furie în perioada asta. Din jucătorul dur și direct care a fost, ca selecționer a devenit defensiv, calculat și pacifist. Asta s-a întâmplat la început. La început, după meciuri pierdute, inevitabil auzeam următorul răspuns: „ A fost doar vina mea. Îmi asum absolut tot ce s-a greșit astăzi”.
Așa încât la un moment dat i-am cerut toți să abandoneze tipul ăsta de discurs. Și am ajuns azi să stea în fața presei, s-o certe și să spună: „Nu are rost să mai discutăm. Mă știți. Dacă am zis așa, așa rămâne. Nu mă interesează. Din luna noiembrie, echipa națională trebuie să-și găsească antrenor. Contractul meu se termină, îmi văd de treaba mea. Am luat echipa la un baraj, o predau la fel pentru că obiectivul este locul întâi sau locul doi. Eu plec. Aduceți voi pe cine vreți. Eu mi-am făcut datoria. Nu voi mă voiați afară acum câteva săptămâni?”.
Și are dreptate. Asta s-a cerut după Erevan, de exemplu. Dar și mai apoi. Vina nu aparține însă presei. Publicul vrea întotdeauna mai mult. Iar noi avem meserii diferite. El pregătește echipa, noi și publicul spunem dacă ne-a plăcut sau nu cum și-a făcut treaba. Nu suntem aici să cauționăm pe nimeni și nici să răstignim pe cineva.
Dincolo însă de toată teoria asta, Mirel are dreptate. A fost pus la zid. Și va mai fi. Numai că trebuie să înțeleagă că despre asta e vorba în meseria lui și-n lumea pe care și-a ales-o. S-a simțit trădat mai degrabă de șefii lui, nu de presă sau de jucători. Pentru că, nu-i așa, în momentele grele „Nea Mihai”, chiar dacă lui Mirel i-a spus că face parte din „Gașca fotbaliștilor” din FRF, când a simțit-o groasă, același „Nea Mihai” i-a întors spatele și s-a alăturat „Conțopiștilor” cum îi zic ei. Dacă nu știați, așa sunt împărțite taberele la Federație: Fotbaliștii și Conțopiștii.
Aici a greșit Mirel fundamental. Nu cred c-o să recunoască vreodată. Marea lui frustrare de aici pleacă. N-am niciun dubiu că e un tip onest, corect. Cred că doar un asemenea om poate să ia o decizie atât de grea și complicată, să plece de la echipa națională. S-a simțit trădat. Mirel Rădoi a fost întotdeauna un tip loial și dedicat, doar c-a nimerit în haita greșită. Nu-l judec și nu-l condamn că vrea să plece. Îi înțeleg decizia și i-o respect. În opinia mea e un gest de mare curaj, responsabilitate și asumare de decizie. Altceva nu înțeleg în urma hotărârii lui. Cred că putea să facă anunțul după cele două meciuri rămase de jucat. Nu-mi dau seama cât de afectați vor fi jucătorii după anunțul lui. Cred mai degrabă că nu. Dar e un detaliu, totuși, pe care ar fi trebuit să-l ia în calcul.
Și cel de-al doilea lucru care m-a făcut să tresar a fost următorul. Mirel a avansat un nume pentru postul pe care-l va lăsa liber. Apoi, de când s-a terminat meciul și pâna astăzi au fost instalați mai multi, printre care Boloni, Olaroiu, Mutu și așa mai departe. Revenind la propunrerea lui Mirel Rădoi pentru postul de selecționer, m-a surprins că pentru el Nicolae Dică nu a fost soluția cea mai la îndemână. Eu cred contrariul. Că este.
Cred sincer că Nicolae Dică ar fi cel mai îndreptățit să conducă echipa la baraj. Pentru că Dică știe cel mai bine ce a pregătit Principalul în toți acești ani. Dică a fost omul care a renunțat să preia FCSB la un moment dat, tocmai ca să rămână alături de Nașul lui, Mirel Rădoi. Dar așa se întâmplă când accepți un angajament mai mult de decor. Mai degrabă o complicitate la înțelegeri viitoare mărunte. Și aici nu discutăm de Dică. Ne putem uita la selecționerii U21 sau U20.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER